Touroperator european: distribuție online în vânzare directă

Operatorul pentru care este scris acest text rulează produs la sol undeva între Lisabona și Viena: un circuit cu autocarul, o săptămână de drumeție, o combinație râu-și-oraș pe care agențiile din trei țări o vând pe comision de ani de zile. Agențiile sunt obosite, comisionul merge în direcția greșită, iar răspunsul evident este să vinzi același produs direct pe propriul site. Majoritatea operatorilor își petrec apoi prima lună certându-se pe template-uri. Ceea ce îți va modela cu adevărat fluxul de rezervare nu este template-ul. Este Package Travel Directive a UE, iar o distribuție online a unui touroperator european care o ignoră nu eșuează zgomotos. Eșuează în inbox, câte o rambursare pe rând, două sezoane mai târziu.
Acesta este un text despre construirea fluxului în jurul obligației, nu despre obligația în abstract. A doua parte îi aparține avocatului tău; ce urmează este cum arată prima parte pe un ecran.
Când o vânzare devine pachet și de ce ecranul trebuie să o spună
Agențiile nu au trebuit niciodată să se gândească la asta, pentru că hârtiile pe care le înmânau veneau de la tine. Online, hârtiile ești tu.
Directiva este construită pe o definiție. Combină mai mult de un tip de serviciu de călătorie pentru aceeași călătorie, vândute împreună sau alese de călător înainte de o singură plată, și ai organizat un pachet. În clipa în care pagina ta de produs îi permite călătorului să adauge o noapte de hotel la săptămâna de drumeție, sau checkout-ul tău pune un transfer la pachet cu circuitul, vânzarea și-a schimbat caracterul, fie că textul tău o numește pachet sau nu. Există o a doua categorie, serviciile de călătorie asociate, care prinde o combinație mai laxă; poartă mai puține obligații și este și categoria în care operatorii pretind cel mai des că se află atunci când o autoritate decide mai târziu că nu se aflau.
Ce trebuie să facă fluxul este să declare categoria limpede, înainte ca orice călător să se angajeze, în cuvinte pe care o instanță le-ar accepta drept citite. Asta înseamnă pagina de produs și pasul de rezumat, nu o clauză în termeni. Înseamnă și să fii onest cu tine însuți despre categoria în care este produsul. Un tur de mai multe zile cu cazare inclusă este un pachet. Nu există o versiune a fluxului de rezervare care să îl facă ceva mai ușor.
Informațiile precontractuale la pasul unde sunt citite
Directiva enumeră informațiile pe care un călător trebuie să le primească înainte de a fi obligat și furnizează un formular standard pentru partea despre drepturile din pachet. Lista este mai lungă decât se așteaptă majoritatea operatorilor: principalele caracteristici ale serviciilor, prețul total inclusiv taxele și orice costuri care nu pot fi calculate rezonabil în avans, itinerarul, identitatea și datele de contact ale organizatorului, informații generale despre pașaport și viză pentru destinație, condițiile de anulare, protecția în caz de insolvență și cine o asigură, și dacă această călătorie este potrivită pentru persoane cu mobilitate redusă.
Unde greșesc majoritatea operatorilor care vând direct nu este omisiunea. Este plasarea. Informația există pe site, într-un PDF legat din footer sau pe o pagină de termeni pe care călătorul este rugat să o bifeze, iar operatorul crede că asta contează. Standardul directivei este ca acest călător să primească informația înainte de încheierea contractului, clar și vizibil. Un link pe care nimeni nu îl deschide este o apărare pe care nu vrei să o susții.
| Unde o pun de obicei operatorii | Unde o așteaptă obligația | De ce prima nu rezistă |
|---|---|---|
| Prețul total în termeni, cu "fără taxele locale" într-o notă de subsol | Pe pagina de produs și din nou la pasul de rezumat, ca suma pe care o va plăti călătorul | Prețul afișat este prețul contractat; suprataxele ulterioare au temeiuri înguste |
| Formularul drepturilor din pachet ca PDF în spatele bifei de termeni | Un bloc propriu la pasul de rezumat, citit înainte de butonul de plată | A bifa o căsuță nu înseamnă a primi informația |
| Garantul pentru insolvență numit doar pe factură | Numit înainte de plată, cu modul în care călătorul îl contactează | O protecție pe care călătorul nu o găsește nu îți protejează reputația |
| Grila de anulare într-un FAQ | Declarată ca parte a contractului, la pasul unde călătorul decide | O grilă pe care călătorul nu a văzut-o niciodată este o grilă pe care nu o poți aplica |
| Rândul despre pașaport și viză lăsat pe emailul de confirmare | Înainte de contract, cu cerințele generale ale destinației | Informația de după contract sosește după decizia pe care trebuia să o ghideze |
Citește coloana din mijloc ca pe un layout de pagină și problema de design se rezolvă în mare parte singură. Pasul de rezumat nu este o chitanță. Este contractul care se formează.
Anularea și insolvența: cele două informări pe care călătorii chiar le citesc
Călătorii parcurg itinerariile în fugă. Citesc cu atenție două lucruri: cât costă să anuleze și ce se întâmplă dacă tu dispari.
Anularea este locul unde termenii tăi comerciali și directiva se suprapun. Grila de taxe o stabilești tu, și ar trebui să fie rezonabilă și să reflecte ce economisești de fapt când un călător se retrage. Directiva îi dă totodată călătorului dreptul de a rezilia fără taxă atunci când circumstanțe inevitabile și extraordinare la destinație afectează semnificativ călătoria. Ambele trebuie să fie vizibile înainte de plată, iar partea ta de administrare trebuie să le poată aplica fără un telefon la proprietar. Un operator care rambursează prin excepție este un operator care rambursează inconsecvent, iar inconsecvența este materia din care sunt făcute reclamațiile.
Protecția în caz de insolvență este obligația pe care operatorii care vindeau prin agenții adesea nu au gestionat-o niciodată personal, pentru că garanția agenției sau schema națională stătea în fața lor. Direct, este a ta. Călătorului trebuie să i se spună cine îi protejează plățile, și să i se spună într-un mod pe care poate acționa, înainte să plătească. Numește garantul. Spune ce acoperă protecția. Dacă repatrierea este inclusă, spune-o. Nu-l lăsa pe călător să deducă asta dintr-un logo.
Proiectarea checkout-ului în jurul obligației în loc de a o lipi deasupra
Iată fluxul, pas cu pas, ca touroperator și nu ca avocat.
Pagina de produs declară categoria. Un rând, lângă preț: acesta este un pachet, iar drepturile din pachet se aplică. Sub preț stă ce include prețul și cerințele generale ale destinației. Opțiunile de cazare și transfer pe care un călător le poate adăuga sunt prezentate ca parte a aceluiași pachet, nu ca un coș separat care schimbă în liniște caracterul juridic al vânzării.
Pasul cu datele călătorului colectează ce îți trebuie pentru a executa contractul și nimic mai mult. Numerele de pașaport își au locul aici doar dacă un furnizor chiar are nevoie de ele înainte de plecare; a le colecta pentru că formularul avea un câmp este o problemă de date de care nu aveai nevoie.
Pasul de rezumat este inima întregului. Prețul complet, împărțit în ce se plătește acum și ce este scadent mai târziu, cu datele. Itinerarul pe scurt. Identitatea și contactul organizatorului, garantul pentru insolvență, grila de anulare, informațiile standard despre drepturile din pachet, fiecare ca bloc lizibil propriu. O singură acceptare, înregistrată cu marcaj de timp pe rezervare, care se referă exact la ce era pe ecran. Emailul de confirmare repetă aceleași informații, pentru că obligația este de a furniza contractul pe un suport durabil, iar un email pe care călătorul îl poate păstra este cel mai ieftin suport durabil care există.
Apoi partea de administrare, unde "lipit deasupra" se vede cel mai clar. Sosește o anulare. Personalul ar trebui să vadă grila care se aplica acelei rezervări, să o aplice și să emită rambursarea din același ecran, cu un rol care permite asta și o înregistrare că s-a întâmplat. Sosește o întrebare despre preț. Personalul ar trebui să vadă ce i s-a arătat călătorului. Nimic din toate acestea nu este exotic. Este pur și simplu ce trebuie să poarte o fișă de rezervare atunci când rezervarea este un contract, nu o rezervare simplă.
Pe această platformă, un tenant activează pachetele turistice ca serviciu alături de zboruri, hoteluri și atracții și afișează doar ce vinde, astfel încât un operator care își vinde propriile circuite nu moștenește un tab de zboruri pentru care nu poate garanta. Vitrina este livrată în 40 de limbi, ceea ce contează aici mai mult decât pare la prima vedere: informația precontractuală într-o limbă pe care călătorul o citește este diferența dintre informat și notificat. Fiecare site își alege moneda implicită și lista pe care o oferă, iar fiecare tenant primește propriul panou de administrare cu permisiuni de personal bazate pe roluri, propriile rezervări, clienți și rapoarte. Textul informării, garantul și grila de taxe rămân ale tale, de scris și de verificat; platforma le oferă un loc unde să fie citite și o înregistrare că au fost citite. Dacă vrei să vezi ce provizionează acea vitrină înainte de a decide orice, pornește una din asistentul de înregistrare, care aduce un site online pe un subdomeniu al platformei fără să ceară un card. Cum să-ți păstrezi propriile pachete ca inventar este descris pe pagina despre inventarul de pachete.
Cât te costă dacă greșești
Gândește-te la operatorul care a vândut circuitul ca "un tur cu hotel opțional" și nu a rostit niciodată cuvântul pachet. Un călător căruia nu i s-a spus că a cumpărat un pachet are în continuare drepturile din pachet; omisiunea nu le elimină, îți elimină apărarea. Când firma de autocare cade la mijlocul sezonului, porți răspunderea pentru executarea întregii călătorii, nu pentru partea pe care ai operat-o tu. Când un hotel pe care l-ai contractat nu își poate onora un allotment, remediul călătorului este împotriva ta, iar recuperarea ta de la hotel este o discuție separată, mai lentă.
Gândește-te la preț. O sumă afișată pe pagina de produs care exclude o taxă adăugată mai târziu la checkout este, în mai multe state membre, un preț de care operatorul este ținut. Gândește-te la grila de anulare pe care nimeni nu a văzut-o și la chargeback-ul care urmează când banca acestui călător îi ține partea. Gândește-te la autoritatea națională de control, care în majoritatea țărilor acționează pe baza reclamațiilor, nu a inspecțiilor, ceea ce înseamnă că acest cost sosește exact când ai cel mai puțin spațiu să îl absorbi.
Niciuna dintre acestea nu este o problemă de software, iar un template nu va rezolva niciuna. Sunt probleme de flux, iar fluxul este al tău.
Vânzarea peste graniță în interiorul pieței unice
Directiva este valabilă în toată UE, dar este transpusă în legislația națională, iar detaliile diferă: cum este organizată protecția în caz de insolvență, care este organismul de control, cum este formulat formularul standard. Un operator din Austria care vinde unui călător din Țările de Jos are de-a face cu un călător ale cărui așteptări au fost formate de practica olandeză. Poziția onestă este să verifici transpunerea acolo unde ești stabilit și să ceri consultanță pentru piețele în care vinzi activ, în loc să presupui că un singur text le servește pe toate.
Vitrina poate cel puțin să elimine scuzele legate de limbă și monedă. Un călător olandez care îți citește blocul despre drepturile din pachet în olandeză, cu prețul în EUR și garantul numit, a fost informat într-un mod pe care autoritatea îl recunoaște. Același călător care îl citește în limba ta, cu o conversie făcută în minte, a fost notificat. Pentru a discuta cerințele care decurg din operarea unei vitrine pe o anumită piață, contactează-ne; forma argumentului este aceeași în fiecare regiune.
Distribuția directă îi dă înapoi unui touroperator marja pe care o luau agențiile și relația pe care o dețineau agențiile. Îți dă și hârtiile. Construiește fluxul astfel încât hârtiile să fie fluxul, iar directiva încetează să fie un risc și devine motivul pentru care un călător are încredere într-un site pe care l-a găsit acum o oră.