Salt la conținut
Blog

Platformă de consolidator hotelier: contracte lângă bedbank

Redacția Tekravel
Scris cu ajutorul IA

Ați contractat un bloc de camere de iarnă la un hotel de patru stele din Deira, Dubai. Trei săptămâni mai târziu, un subagent rezervă același hotel, pentru aceleași nopți, prin propriul vostru portal, la un tarif de bedbank care a ieșit mai mic decât contractul vostru. Camerele voastre stau nevândute până la data de release, iar hotelul le ia înapoi.

Nimeni n-a greșit. Portalul a făcut exact ce a fost construit să facă: a arătat prețul cel mai mic. Asta e problema pe care o platformă de consolidator hotelier trebuie s-o rezolve, și e altă problemă decât cea a consolidatorilor de bilete de avion. Tarifele nete ale companiilor aeriene rareori concurează între ele. Tarifele hoteliere o fac tot timpul, pentru că aceeași cameră ajunge în rezultatele voastre printr-un contract negociat de voi și prin două-trei feeduri angro pe care nu voi le-ați negociat.

Textul acesta e despre cum le rulezi pe amândouă una lângă alta fără ca a doua s-o mănânce pe nesimțite pe prima.

Trei tipuri de tarif hotelier, o singură listă de rezultate

Mare parte din confuzie pornește de la faptul că „tarife hoteliere” e folosit ca și cum ar fi un singur lucru. Pentru un angrosist sunt cel puțin trei, cu riscuri diferite.

Allotment staticFree-saleLive (bedbank / dinamic)
Ce aveți în mânăUn număr fix de camere pe noapte, la tarif contractatDreptul de a vinde la tarif contractat până când hotelul spune stopNimic până nu rezervați; revindeți tariful altcuiva
Cum se știe disponibilitateaDin propria numărătoare, care scade la fiecare rezervareSe presupune deschisă; o închide un stop-saleSe cere în momentul căutării
Cine poartă risculVoi, până la data de releaseMai ales hotelul, dar urmările overbookingului cad pe voiBedbankul, în limitele propriilor condiții
Unde se stricăCamere nevândute după release; numărătoarea se depărtează de realitateUn stop-sale care sosește după rezervarePrețul se schimbă între căutare și rezervare; feedul vinde mai ieftin hotelul vostru contractat
La ce e bunDate de vârf pe care știți că le umplețiVolum constant în extrasezonAcoperire: fiecare hotel pe care nu-l veți contracta niciodată

Cu ultimul rând poți să nu fii de acord, și chiar ar trebui. Unii consolidatori fac din free-sale produsul principal și păstrează allotmenturi doar pentru târguri și evenimente. Rostul tabelului nu e clasamentul, ci faptul că fiecare coloană are nevoie de reguli proprii în motorul de rezervări. Tratați-le ca pe un singur flux și motorul le va ordona ca pe un singur flux, după preț — exact așa au rămas nevândute camerele din Deira.

De ce cel mai mic tarif nu e mereu cel care trebuie arătat

Când aceeași proprietate vine și din contractul vostru, și dintr-un feed live, ceva trebuie să decidă ce vede subagentul. „Câștigă cel mai ieftin” sună corect și, pentru un angrosist, de obicei e greșit, pentru că tariful cel mai mic nu e cel mai ieftin pentru voi. O cameră din allotment nevândută vă costă bani, fie că o rezervă cineva, fie că nu. O cameră de bedbank pe care n-o vindeți nu vă costă nimic.

Așa că regulile care țin seamănă mai degrabă cu o ordine de prioritate decât cu o sortare după preț:

  • Cât timp allotmentul e deschis și data de release n-a trecut, pentru acel hotel și acele nopți se arată tariful vostru contractat.
  • Când allotmentul s-a epuizat sau a fost eliberat, preia tariful live, cu adaosul vostru obișnuit.
  • La hotelurile pe free-sale, contractul conduce până îl închide un stop-sale, iar feedul live e varianta de rezervă, nu concurentul.

Cealaltă pârghie e adaosul pe sursă. Dacă netul vostru contractat e aproape de netul bedbankului, un adaos uniform pe amândouă pune uneori bedbankul în față. Să prețuiești fiecare sursă după propriile reguli ține contractul competitiv fără să dai marjă pe fiecare rezervare live. Am arătat cum se fac reguli de adaos care rezistă unui client ce compară taburi în articolul despre strategia de adaos; aceeași logică se aplică aici, cu o treaptă mai sus în lanț.

Paritatea tarifară e o clauză, nu o bifă

Contractul vostru cu hotelul spune aproape sigur ceva despre locurile unde poate apărea tariful vostru. Forma obișnuită: puteți vinde tariful net către trade, dar nu-l puteți publica deschis sub prețul public al hotelului, decât ascuns într-un pachet. Bedbankurile pun condiții asemănătoare pe tarifele lor angro. Formularea diferă de la contract la contract, de aceea merită citit al vostru, nu un rezumat ca acesta.

Pentru platformă contează că paritatea se impune prin locul unde e vizibil un tarif, nu doar prin cât costă. Trei consecințe practice.

Canalul subagenților trebuie să stea în spatele unui login. Un tarif B2B pe care îl vede orice vizitator fără să se autentifice e, pentru un revenue manager, tarif public. Storefrontul poate cere autentificare înainte de căutare și poate înregistra agențiile-clienți cu verificare manuală, adică exact situația pe care majoritatea contractelor o presupun tacit.

Site-ul vostru public pentru călători, dacă aveți unul, are nevoie de prețuri proprii. Nu prețul B2B cu adaos mai mic, ci o regulă separată care respectă pragul fixat de hotel.

Și trebuie să-i puteți răspunde hotelului când sună cu o captură de ecran. Să știți ce canal a arătat ce tarif, cui și la ce dată transformă o discuție stânjenitoare într-una scurtă.

Release-ul și cut-off-ul țin de motor

Release-ul e data până la care camerele nevândute din allotment se întorc la hotel. Cut-off-ul arată cât de aproape de sosire mai puteți vinde. Un stop-sale închide date înaintea amândurora. Sunt trei date, și toate trei sunt de obicei ținute în capul cuiva sau într-un tabel corect luni și greșit joi.

La cinci hoteluri merge. La cincizeci, cu subagenți care rezervă noaptea în trei fusuri orare, așa ajungi să vinzi o cameră pe care n-o mai ai. Oricare ar fi motorul, acestea sunt întrebările pe care să i le puneți:

  • Poate un contract să aibă propriul release, pe hotel și pe sezon, și se oprește allotmentul din vânzare la acea dată fără să intervină nimeni?
  • Se aplică cut-off-ul la căutare, astfel încât subagentul să nu vadă niciodată o cameră pe care n-o poate rezerva, sau abia la confirmare, unde devine o scuză?
  • Un stop-sale închide tariful contractat și trece pe feedul live, sau scoate hotelul cu totul din rezultate?
  • Când se termină allotmentul, numărătoarea se oprește la zero sau intră pe minus și vă lasă pe voi să explicați?

Dacă la oricare dintre ele răspunsul e „se ocupă oamenii noștri”, aveți un tabel cu un motor de rezervări atașat, nu invers.

Ce nu trebuie să vadă niciodată subagenții

Subagentul are nevoie de un preț, de disponibilitate, de condițiile de anulare și de un mod de a rezerva. Aproape tot restul e un avantaj pe care îl pierdeți în clipa în care se scurge.

Tariful vostru net. Ei își văd prețul, cu marja voastră deja inclusă. Dacă pot reconstitui netul de pe ecran, poate și următorul consolidator căruia i-l arată.

Sursa. Ce bedbank a furnizat camera sau chiar faptul că un tarif e contractat. Un subagent care află numele furnizorului vostru angro a aflat unde să-și deschidă propriul cont.

Mărimea allotmentului. „Au mai rămas trei camere” merge ca imbold la vânzare. „Trei din cele treizeci contractate” spune pieței cât de mare e angajamentul vostru și cât de îngrijorați ar trebui să fiți.

Unii pe alții. Adaosul, linia de credit sau istoricul de rezervări al unei agenții nu-i privesc pe ceilalți.

Aici structura platformei contează mai mult decât orice setare luată separat. La noi, conținutul furnizorilor se partajează prin grupuri de furnizori, nu prin înțelegeri unu la unu, așa că un tenant vede doar furnizorii pe care i-i acordă grupurile sale, iar fiecare tenant are propriile adaosuri, rezervări și rapoarte. Limitele de credit și facturarea de decontare pentru subagenți sunt în același sistem, nu într-un tabel separat — ceea ce contează, pentru că agentul care e pe cale să-și depășească creditul trebuie oprit la rezervare, nu urmărit la sfârșit de lună. Am tratat partea aceasta a ciclului în distribuirea tarifelor nete către subagenți; hotelurile adaugă peste ea problema allotmentului.

Cât costă când lucrurile merg prost

Pierderile de aici rareori vin ca o singură zi proastă. Se adună.

Allotmentul nevândut pe un contract garantat se plătește, fie că vine oaspetele, fie că nu. Camere eliberate nevândute an de an îl învață pe hotel că blocul vostru e prea mare, iar următorul contract e mai mic sau tariful mai prost. O reclamație de paritate poate încheia un contract pe loc, iar un revenue manager care a prins un tarif scurs începe să-l caute pe următorul. Un subagent care descoperă de unde vin de fapt camerele voastre nu mai are nevoie de voi sezonul viitor.

Nimic din toate astea nu e o defecțiune de software în sens strict. De fiecare dată e o regulă care stătea la un om, nu în sistem, iar omul acela dormea, era în concediu sau pur și simplu avea altceva de făcut exact când conta.

Înainte să alegeți o platformă de consolidator hotelier

Scrieți-vă regulile înainte să alegeți orice instrument: ce sursă conduce la ce hotel, cum se aplică adaosul fiecărei surse, unde poate arăta fiecare canal un tarif și ce se întâmplă la data de release. Dacă încap pe o pagină, o platformă le poate impune. Dacă nu încap, nicio platformă nu vă rezolvă asta.

Dacă porniți ca angrosist și vreți ca subagenții să rezerve din propriul portal B2B, lângă site-ul vostru public, punctul de plecare e contul de consolidator: vă permite să partajați conținutul furnizorilor cu o rețea și să vindeți site-uri white-label agențiilor din ea. Luați cu voi pagina cu reguli. E cel mai util lucru pe care îl veți avea.

Redacția Tekravel

Departamentul de tehnologii de turism

Departamentul de tehnologii de turism al Tekravel scrie pentru industrie: proprietari de agenții, consolidatori și dezvoltatorii care îi integrează. Fiecare articol este verificat pe platforma pe care o descrie înainte de publicare.