Furnizori de API NDC: trei lucruri diferite sub un singur nume

Cererea vine de obicei de la departamentul comercial într-un singur rând: „avem nevoie de conținut NDC, găsește-ne un furnizor”. Cauți furnizori de API NDC, iar rezultatele pun în aceeași listă portalul pentru dezvoltatori al unei companii aeriene, pagina de vânzări a unui agregator și documentația API a unei platforme de rezervări, ca și cum ar fi trei oferte pentru aceeași lucrare. Nu sunt. Fiecare îți lasă pe birou o cantitate diferită de muncă și o altă parte la telefon atunci când un pasager vrea să își schimbe zborul.
Textul acesta este pentru dezvoltatorul sau liderul tehnic care trebuie să transforme acel rând într-o decizie. Pornește de la ideea că știi REST și JSON și nimic despre distribuția aeriană. Nu repetă comparația dintre cele două canale, pe care o găsești în NDC API sau GDS; începe după ce ai hotărât că vrei oferte direct de la companii și trebuie să afli de la cine le iei.
Ce îți dă standardul și ce lasă deschis
NDC este un standard de mesaje publicat de IATA. Descrie cum cere un vânzător oferte unei companii aeriene și cum transformă una dintre ele în comandă: AirShopping întoarce oferte, OfferPrice confirmă una, OrderCreate o rezervă, iar o familie de mesaje de comandă o regăsește, o modifică și o anulează ulterior. Oferta o construiește chiar compania, de aceea pachetele tarifare, locurile și bagajele pot veni în răspuns, în loc să fie asamblate de un intermediar din tarife publicate.
Ce nu îți dă standardul este uniformitatea. Fiecare companie implementează versiunea de schemă pe care a ales-o, mesajele pe care le-a ales și propriile reguli de plată și de termen-limită pentru emitere. Două companii care „suportă NDC” pot diferi prin faptul că o comandă poate sau nu să fie ținută neplătită, că o modificare se face prin API sau prin e-mail către un birou de suport, și că ești sau nu anunțat când compania mută zborul. Deci „API NDC” nu este niciodată o singură integrare. Este câte o integrare pentru fiecare companie, dacă nu cumva altcineva a absorbit deja diferențele. Spre acel cineva arată de fapt cuvântul furnizor.
Cele trei tipuri de furnizori de API NDC
Încadrează fiecare rezultat din lista ta într-unul dintre acestea înainte să îi citești pagina de funcționalități.
| Compania aeriană însăși | Un agregator | O platformă de rezervări | |
|---|---|---|---|
| La ce te conectezi | La endpointul NDC propriu al acelei companii | La un singur API aflat în fața endpointurilor NDC ale multor companii, adesea alături de alte surse | La un API de zboruri ale cărui rezultate pot include oferte NDC printre alte conținuturi |
| Cine are acordul cu compania | Tu sau agenția acreditată pentru care construiești | Depinde: uneori ai nevoie în continuare de propriul acord cu fiecare companie, alteori te acoperă cel al agregatorului | Platforma sau furnizorii ei |
| Ce construiești | Totul, o dată pentru fiecare companie | O singură integrare, plus tratarea a ceea ce agregatorul nu a normalizat | Căutare, rezervare și servicing pe un singur model |
| Cine decontează cu compania | Tu | Tu sau agregatorul, în funcție de contract | Platforma; tu decontezi cu platforma |
| Cine răspunde la o problemă de servicing | Suportul pentru agenții al companiei | Mai întâi agregatorul, apoi compania | Platforma |
| La ce renunți | La nimic, în afară de timp | La unele funcții specifice companiei, aplatizate într-o formă comună | La relația directă și la orice înțelegere privată pe care o ai cu o companie |
Ultimul rând este cel care merită contrazis. O echipă cu un transportator local dominant și o înțelegere negociată poate constata că prima coloană e mai ieftină decât pare, fiindcă o companie înseamnă o integrare. O echipă care vinde multe companii unor clienți veniți de pe stradă nu va constata asta.
Căutarea este jumătatea ușoară
Orice demo de furnizor arată shoppingul. Ofertele se întorc, au nume de brand tarifar și pictograme de bagaj, prețul se menține la OfferPrice, comanda se creează. Drumul acesta merge aproape peste tot, pentru că este cel pe care fiecare companie l-a construit primul.
Costul stă în ce se întâmplă cu o comandă după ce există. Un pasager vrea să se mute pe ziua următoare. Un pasager anulează și așteaptă rambursarea pe care o permit regulile tarifare. Compania schimbă ora zborului și cineva trebuie să anunțe pasagerul și să accepte sau să refuze noua oră. Un nume a fost tastat greșit. În canalul mai vechi, un agent putea face aproape toate acestea dintr-un singur ecran pentru majoritatea companiilor. Prin NDC, fiecare este o capabilitate separată pe care fiecare companie a expus-o sau nu și pe care fiecare furnizor a transmis-o mai departe sau nu.
Acolo unde o capabilitate lipsește, soluția de rezervă este un om: un e-mail sau un telefon la biroul de suport al companiei, ori un formular pe un portal, de care se ocupă personalul clientului tău. Nu este un eșec al furnizorului; este starea implementării fiecărei companii. Dar ea hotărăște de câți oameni are nevoie clientul tău la biroul de servicii, iar o pagină de vânzări nu îți va spune asta.
Mai există o consecință, mai discretă. O comandă creată prin canalul NDC al unei companii trebuie, în general, administrată prin același canal. Dacă agenții clientului tău sunt obișnuiți să deschidă orice rezervare în sistemul lor existent și să o modifice acolo, o comandă NDC poate să nu apară deloc acolo sau să apară doar în citire. Întreabă unde trăiește comanda înainte să întrebi cât de rapidă e căutarea.
Cere matricea de servicing, pe fiecare companie
Cel mai util document pe care ți-l poate da un furnizor este o grilă: companiile pe verticală, operațiunile pe orizontală, iar în fiecare celulă dacă lucrul acela merge prin API, merge pe cale manuală sau nu merge. Dacă furnizorul nu o poate produce, o vei produce tu, în producție. Coloanele pe care să insiști:
- Reținere fără plată. Poate fi creată o comandă și plătită mai târziu, și cum este returnat termenul-limită?
- Forme de plată. Pe care le acceptă compania pe această rută și dacă metoda obișnuită de decontare a agenției se află printre ele.
- Modificare voluntară. Recalcularea unei modificări (
OrderReshop) și confirmarea ei (OrderChange) sunt disponibile, sau este o cerere manuală? - Anulare și rambursare. Suma rambursată este cotată înainte de confirmarea anulării, iar rambursarea se emite prin API?
- Modificări inițiate de companie. Schimbările de orar îți sunt trimise ca notificare, sau trebuie să interoghezi fiecare comandă ca să le găsești?
- Servicii suplimentare după rezervare. Se poate adăuga un loc sau un bagaj la o comandă existentă, sau doar la creare?
- Corecții de nume și cereri de servicii speciale. Prin API sau manual.
- Mediu de test. Are fiecare companie unul accesibil prin furnizor și se comportă el ca producția la servicing, nu doar la shopping?
Cere-o în scris și datată. Implementările companiilor se mișcă, iar o celulă care era manuală când a fost întocmită grila se poate să se fi schimbat între timp, în oricare direcție.
Cine decontează și pe a cui acreditare se sprijină
Aceasta este partea pe care un dezvoltator e tentat să o lase echipei comerciale, și nu ar trebui, pentru că schimbă ce se construiește. Dacă agenția pentru care construiești este acreditată IATA și are propriul acord cu compania, comenzile pot fi decontate așa cum îi sunt deja decontate biletele, iar codul tău poartă identificatorii agenției în fiecare cerere. Dacă nu este acreditată, în spatele fiecărei comenzi stă acreditarea altcuiva: a agregatorului, a unui consolidator sau a platformei. Atunci banii circulă altfel, agenției i se acordă credit sau își preplătește un sold, iar integrarea ta trebuie să știe de limite și solduri, nu doar de oferte și comenzi.
Niciunul dintre aranjamente nu este mai bun. Ce merge prost este să afli în care te afli după ce ai construit.
Unde se află această platformă
Suntem în a treia coloană a tabelului. Platforma expune API-uri de zboruri și hoteluri, iar accesul începe cu o conversație, nu cu o cheie self-service: primul schimb este despre ce vinzi și unde, pentru că zborurile, hotelurile, pachetele turistice și atracțiile se activează fiecare per tenant, iar conținutul de la furnizori pe care îl vede un tenant este cel pe care i-l acordă grupurile lui de furnizori. Limitele de credit ale subagenților și facturarea decontărilor fac parte din platformă, nu dintr-o foaie de calcul de lângă ea.
Ce nu publicăm aici: o listă de companii aeriene, un număr de surse sau o declarație despre ce conținut ajunge la tine prin NDC și ce prin alte canale. Dacă asta contează în cazul tău, iar pentru o echipă cu o înțelegere privată cu o companie contează, întreabă în prima conversație și cere răspunsul pe fiecare companie. Pagina de API-uri de travel este locul unde începe acea conversație. Dacă încă stabilești ce se află în spatele endpointului oricărui furnizor, ce se află în spatele API-ului acoperă întrebările de contract pe care textul acesta le-a lăsat deoparte.
Cât costă să alegi după demo-ul de shopping
Nota de plată vine târziu, de aceea e ușor de ignorat. Shoppingul și rezervarea intră în producție, primele săptămâni arată bine, apoi încep modificările. Fiecare modificare pe care API-ul nu o poate duce devine un tichet pentru personalul clientului, rezolvat prin e-mail cu un birou al companiei care are propriul program. Rambursările care nu au fost niciodată cotate prin API sunt promise pasagerilor din memorie, după regulile tarifare, iar diferența dintre ce s-a promis și ce returnează compania iese din marja agenției. Un zbor reprogramat despre care nu a fost anunțat nimeni este descoperit de pasager la aeroport.
Nimic din toate acestea nu se vede într-un demo și totul se poate afla înainte de semnare. Grila îți spune. Un furnizor de oricare dintre cele trei tipuri care îți dă o grilă cinstită, cu goluri, este o alegere mai bună decât unul care spune că fiecare companie este complet suportată: primul ți-a spus unde va fi nevoie de personalul clientului tău, iar al doilea te-a lăsat să afli singur.