Salt la conținut
Blog

Tehnologia angrosistului de turism pe care nimeni n-o arată

Redacția Tekravel
Scris cu ajutorul IA

Orice tehnologie pentru angrosiști de turism se vinde la fel: demonstrația începe pe ecranul de căutare. Cineva tastează București – Londra, apare o pagină de tarife, se dă clic pe un preț, apare un PNR și toată lumea din sală dă din cap. Apoi laptopul se închide și nimeni nu v-a arătat ce se întâmplă marți dimineață — când un subagent din Cluj vrea biletul de ieri mutat pe vineri, o companie aeriană a schimbat peste noapte orarul la șase dintre rezervările voastre, iar contabilul întreabă de ce extrasul furnizorului și raportul vostru de vânzări diferă cu o sumă pe care nu o poate explica nimeni.

A doua jumătate este cea pentru care există de fapt sistemul. Un ecran de căutare poate cumpăra oricine. Back-office-ul de consolidator — cozile, reemiterile, banii care se mișcă după emiterea biletului — este partea care decide dacă puteți crește de la douăzeci de subagenți la două sute fără să angajați un om la fiecare zece.

Articolul acesta este despre acea jumătate: ce să cereți, ce să testați înainte de semnare și unde descoperă angrosiștii, de obicei prea târziu, că le lipsea ceva.

Cele două jumătăți ale tehnologiei pentru angrosiști de turism

Împărțiți sistemul în minte înainte să evaluați ceva. Prima jumătate vinde: disponibilitate, prețuri, markup pe subagent, rezervare, emitere. A doua jumătate deservește ce s-a vândut: modificări, anulări, rambursări, memo-uri de debit și credit, creditul subagenților, decontarea și rapoartele care transformă totul în cifre pe care contabilitatea le semnează.

Furnizorii își petrec timpul de demonstrație pe prima jumătate pentru că e vizuală. Angrosiștii își pierd banii în a doua, pentru că nu este.

Mid-office: unde ajung biletele după ce au fost vândute

„Mid-office” e numele pe care branșa îl dă la tot ce se află între rezervare și contabilitate. Nu are nimic spectaculos și tocmai acolo dispare, pe nesimțite, timpul echipei.

Cozi

Fiecare angrosist lucrează cu cozi, chiar dacă nu le numește așa: rezervări în așteptare care trebuie emise înainte de un termen-limită, schimbări de orar care așteaptă pe cineva să le accepte sau să rezerve din nou, cereri de rambursare care așteaptă compania aeriană, mesaje de la subagenți care cer un răspuns. Întrebarea nu este dacă sistemul are un ecran numit „cozi”. Este dacă fiecare element are un responsabil, un termen și o stare vizibilă — astfel încât rezervarea al cărei termen de emitere expiră la 23:40 să nu depindă de memoria cuiva.

Dacă astăzi coada voastră e un grup de WhatsApp și o căsuță de e-mail comună, notați timp de o săptămână fiecare tip de element care ajunge acolo. Lista aceea este cerința voastră pentru mid-office și e mai utilă decât fișa de funcționalități a oricărui furnizor.

Reemiteri

O reemitere nu este niciodată doar un bilet nou. Există o diferență de tarif, o penalitate de schimbare, uneori o diferență de taxe și o decizie despre cine plătește fiecare parte: pasagerul, subagentul sau voi. Un sistem care reemite corect la compania aeriană dar lasă neatins soldul subagentului a creat o datorie pe care n-o va găsi nimeni până la final de lună.

Rambursări

Rambursările merg pe două ceasuri. Compania aeriană vă rambursează după calendarul ei; subagentul vrea banii după al lui. Sistemul trebuie să țină stările separat — rambursare cerută, rambursare primită de la furnizor, rambursare transmisă subagentului — altfel echipa va plăti rambursări pe care încă nu le-ați încasat și, din când în când, unele pe care nu le veți încasa niciodată.

Memo-uri

Memo-urile de debit (ADM) sosesc la câteva săptămâni după vânzare, de obicei pentru ceva ce a făcut un subagent: fare basis greșit, un no-show neanulat, o rezervare dublă. Dacă sistemul nu poate lega ADM-ul de rezervarea inițială și de subagentul care a făcut-o, îl suportați voi. Obiceiurile care împiedică apariția ADM-urilor sunt în lista de verificare a consolidatorului pentru evitarea ADM-urilor; treaba mid-office-ului este ca cele care totuși sosesc să ajungă pe contul potrivit.

Rapoarte pe care contabilitatea chiar le acceptă

Contabilitatea nu vrea un dashboard. Vrea rânduri care se potrivesc. Cereți oricărui sistem de rezervări pentru angrosiști următoarele, ca date exportabile, nu ca grafic de admirat:

  • Fiecare rezervare cu costul net, markup-ul vostru, prețul de vânzare al subagentului și subagentul care a vândut-o, pe un singur rând.
  • Modificările și rambursările ca rânduri proprii, legate de rezervarea inițială — nu editări care o suprascriu.
  • Un sold pe subagent care se potrivește cu ce i-ați facturat.
  • Totaluri pe furnizor pentru aceeași perioadă, ca extrasul furnizorului să poată fi verificat față de ceva.

Ultimul punct este locul unde se rup cele mai multe reconcilieri. Un raport cu ce ați vândut nu este un raport cu ce datorați, iar un contabil care trebuie să-l reconstruiască pe al doilea din primul într-un Excel o va face lunar, de mână, cât timp veți avea firma.

Creditul subagenților își are locul tot aici. Limitele de credit și facturile de decontare trebuie să fie înregistrări în sistem, nu un tabel alături, pentru că din momentul în care trăiesc într-un tabel se poate emite o rezervare pe un credit deja consumat. Am scris separat despre cum se stabilesc și se controlează limitele de credit ale subagenților.

Rolurile echipei și cine vede tariful net

Tarifele nete sunt bijuteriile coroanei unui angrosist. Într-un birou mic toată lumea vede tot, pentru că toți sunt de încredere. Peste un anumit număr de oameni, obiceiul acesta devine calea prin care un tarif net ajunge la concurență sau un markup e tăiat ca să se închidă o vânzare și nu mai e pus la loc niciodată.

Iată o împărțire de pornire. A voastră va fi diferită și așa trebuie — ideea este să o fi decis, nu să o fi moștenit.

RolVede costul netModifică markup-uriRambursăriCreditul subagenților
Proprietar / directorDaDaAprobăStabilește
FinanciarDaNuAprobăStabilește
Emitere / operațiuniDaNuProceseazăNu
Vânzări / account managerDiscutabilÎn cadrul unei marjeNuSolicită
Personalul subagentuluiNiciodatăDoar propriul markupSolicităNu

Rândul despre care se ceartă lumea este cel de vânzări. Unii angrosiști vor ca account managerii să vadă netul ca să negocieze pe loc; alții păstrează netul pentru financiar și le dau vânzătorilor un preț minim. Ambele variante se pot apăra. Ce nu se poate apăra este un sistem în care alegerea nici nu poate fi făcută, pentru că singurele roluri pe care le cunoaște sunt „admin” și „utilizator”.

Integrările care se adaugă mereu ulterior

Orice angrosist își conectează la un moment dat sistemul de rezervări la altceva. Acestea sunt conexiunile uitate la selecție și atașate mai târziu, la un preț mai mare:

  • Contabilitatea. Rezervările, rambursările și memo-urile trebuie să ajungă în registrele voastre. Întrebați exact cum: un export programat, un fișier pe care contabilul îl importă sau nimic.
  • Încasarea plăților. Plățile cu cardul și prin transfer de la subagenți trebuie potrivite cu facturile. Dacă potrivirea e manuală, la volum mare devine norma întreagă a cuiva.
  • Sistemele celor mai mari subagenți. Cei mari vor cere la un moment dat un API în loc de portal. Aflați înainte să ceară dacă platforma voastră poate oferi unul și în ce condiții.
  • Extrasele furnizorilor. Datele cu care reconciliați trebuie să vină de undeva. Aflați în ce format trimite de fapt fiecare furnizor.

Niciuna nu apare în demonstrație. Toate apar în al doilea an.

Cât vă costă dacă greșiți

Un back-office subțire nu cedează zgomotos. Curge. O rambursare plătită de două ori. Un ADM trecut pe pierderi pentru că nimeni n-a putut dovedi ce subagent l-a provocat. O reemitere a cărei diferență de tarif nu a fost refacturată. Un subagent care a depășit creditul pentru că limita trăia în capul unui singur om. Fiecare e destul de mică încât s-o înghițiți — și tocmai de aceea se tot repetă; împreună vin direct din marja subțire din care trăiește un angrosist.

Celălalt cost sunt oamenii. Fără mid-office în sistem, creșterea este liniară: mai mulți subagenți înseamnă mai mult personal de operațiuni, iar costul pe rezervare nu scade niciodată. Ruperea acestei linii este tot rostul sistemului.

Așa că, atunci când evaluați o platformă, aduceți-vă propria marți dimineață. Luați lista elementelor din coadă de săptămâna trecută, o reemitere reală, o rambursare reală și un ADM real și cereți furnizorului să le treacă pe fiecare prin sistemul lui în timp ce vă uitați. Dacă vreți să faceți exercițiul acesta cu noi, spuneți-ne cum funcționează azi biroul vostru și îl parcurgem în panoul de administrare, nu pe un slide.

Un ecran de căutare vă spune ce poate vinde un sistem. Back-office-ul vă spune dacă vă permiteți să vindeți prin el.

Redacția Tekravel

Departamentul de tehnologii de turism

Departamentul de tehnologii de turism al Tekravel scrie pentru industrie: proprietari de agenții, consolidatori și dezvoltatorii care îi integrează. Fiecare articol este verificat pe platforma pe care o descrie înainte de publicare.